Palatul SUTER, azi SUTER PALACE Heritage Boutique Hotel

 

Cu o istorie fabuloasa ce se intinde de-a lungul a aproape 120 de ani, cladirea Palatului Suter care gazduieste astazi SUTER PALACE Heritage Boutique Hotel este considerata de vizitatori, oaspeti sau de catre locuitorii orasului o adevarata bijuterie de arhitectura care a infruntat vremea si vremurile pentru a ne reaminti despre uriasa comoara pe o reprezinta patromoniul construit al capitalei Romaniei. Si pentru a duce mai departe o senzationala si complexa poveste de dragoste dintre un elvetian si orasul care l-a primit si astazi inca ii onoreaza numele.

 

Palatul Suter a trecut testul timpului prin grija a doua familii romanesti care au transformat cladirea in cel mai spectaculos hotel de 5 stele din Romania, un hotel desprins parca din pagini de poveste, incarcat de mostenirea elegantei si rafinamentului unei lumi apuse insa plina de stralucire si efervescenta, cosmopolita si implicata in viata cetatii. O lume pe care incercam sa o reconstituim astazi in povestea noastra.

 

La sfârșitul secolului XIX,  în 1890, Regele Carol I a hotărât amenajarea zonei din apropierea Mitropoliei si planurile sale detaliau asanarea mlaștinilor din jurul Dealului Filaret si a ceea ce era cunoscut inca de la 1848 drept Campul Libertatii, inițierea  lucrărilor de sistematizare a zonei și de amenajare a viitorului parc ce urma să găzduiască Expoziția Generala Româna. Expozitia urma sa devina un eveniment de mare anvergura si rasunet international, fiind dedicata serbarii jubileului de 40 de ani de domnie si de  25 de ani de la incoronare si care arata lumii realizarile economice, sociale si culturale alaturi de marile succese militare si politice dobandide sub conducerea Regelui.

 

Pentru această lucrare grandioasă Regele Carol I a invitat la București doi prieteni ai săi, arhitecți elvețieni: Édouard Redont (arhitect peisagist care urma sa coordoneze si amenajarile peisagistice ale viitoarei expozitii) și Gustav Adolf Suter caruia i s-au alocat planurile de sitematizare si constructie in zona.

 

Originar din Bale-Campagne - un canton din nord-vestul Elvetiei, Gustav Suter s-a indragostit de culmile imbracate in vita de vie ale Mitropoliei Bucurestilor ce se intindeau pe Dealul Filaret acesta si-a achizitionat o mosie, devenind proprietar al acestuia in 1892.

Lucrarile de amenajare ale Parcului Carol si a intregii zone din jur in vederea marii Expozitii Generale a Romaniei s-au desfasurat intre anii 1900 si 1906, an in care, la 6 Iunie, Expozitia a si fost inaugurata de Familia Regala a Romaniei, Majestatea Sa Regina Elisabeta taind lantul de flori pregatit pentru ceremonie.

 

Tot in aceasta perioada, arhitectul Suter și-a construit intre 1902 si 1906 un mic palat pe cel mai înalt punct geografic al orașului (varful Dealului Filaret) carea avea sa ii ofere o splendida panoramă asupra orașului. L-a  amenajat si decorat in spiritul vremii, cu atentia si emblematica grija elvetiana pentru lucrul trainic si rafinat dar adaugand si elemente ale stilului local brancovenesc, pentru a onora cultura si valorile tari care l-a primit. Palatul la inaugurat o data cu Expozitia găzduind cele mai rafinate intalniri si petreceri, si gazduind oaspeti din toata lumea, figuri princiare, nobili sau vizitatori ai expozitiei dar si cele mai prestigioase persoanalitati ale Bucurestiului de la inceputut de secol.  Palatul Suter a devenit astfel un loc renumit si apreciat de întâlnire al elitelor vremii si ale celor mai rafinati oaspeti ai capitalei Micului Paris.

Prezența palatului, notorietatea proprietarului, reputația evenimentelor și oaspeților săi, a avut o importantă contribuție la dezvoltarea întregii zone. Pe langa ridicarea propriei resedinte, G. A. Suter se va implica in mod direct in asanarea, parcelarea si proiectarea zonei pornind de la aleea ce mergea spre palat, pana la Mahalaua Brostenilor, loc pe care va lua nastere si se va dezvolta cartierul Gramont, realizand astfel un veritabil cartier elvetian in partea sudica a Bucurestiului. Un colaborator al arhitectului elvetian, F. Schmidts a proiectat noi și frumoase clădiri cu arhitectură austriaca, elvetiana și franceză, mărginind aleea ce ducea spre vestitul Palat Suter, in deplina armonie arhitecturala cu resedinta.

 

Odata cu moartea bunului Rege Carol I in 1914 si pierderea sotiei sale, Elise Cremer-Suter in 1916, arhitectul vinde resedinta intorcandu-se in Elvetia. Noul  proprietar, un bancher grec, dupa 1940, generos, a facut cadou micul palat, amantei sale franțuzoaice. Ulterior, resedinta schimba mai multi proprietari, sfârșitul războiului schimband destinația de locuința a palatului pana a fost nationalizat de regimul comunist in 1950 si devenind succesiv centrul de operațiuni  MGB/KGB pentru o scurta perioada de timp, sediul  Partidului Comunist apoi sediul ICRAL Sector 4 pana in 1991 cand a fost revendicata de catre mostenitorii de drept, fiind retrocedat in 2001.   

Ajuns aproape in prag de ruina, în anul 2003 a fost cumpărat, de către o familie de investitori româno-germană care cu nemasurata atentie, un efort de 3 ani si o investitie de peste 4 milioane de euro a restaurat si amenajat spatiile inconjuratoare, a decorat interiorul palatului cu cele mai pretioase materiale si o echipa de celebri si iscusiti arhitecti si artizani romani, italieni, austrieci si germani. Readus la statutul si aspectul de bijuterie arhitecturala a orasului Bucuresti, palatul Suter a fost deschis in anul 2007 ca hotel boutique de 5 stele sub numele Carol Parc Hotel, membru al exclusivului club Small Luxury Hotels of the World. Tot atunci palatul a primit si splendida creatie din cristal venetian, inima stralucitoare de azi a Palatului Suter, celebrul sau candelabrul realizat din peste 2000 de baghete de cristal de Murano, cel mai lung de acest fel din Europa, o reinterpretare originala a sculpturii „Coloana fara sfarsit” a celebrului sculptor roman Constantin Brancusi. Restaurarea palatului Suter a fost considerata si premiata in anul ulterior deschiderii drept  "Cel mai bun proiect de restaurare si design din Romania" titlu acordat de Uniuneai Arhitectilor Romani.

In anul 2017 palatul a fost cumparat de actualii proprietari o prestigioasa familie de antreprenori romani care l-au reconsolidat, reamenajat si redecorat integral, deschizandu-i portile la sfarsitul anului 2018 cu noua sa identitate SUTER PALACE Heritage Boutique Hotel. In anul 2019 hotelul a primit titlul „Best Design Hotel” acordat de catre profesionistii   Hotel, Spa & Wellness in Gala Termalia

 

 

Astazi, aleea care duce spre palatul din varful Dealului Filaret si minunata cladire care si-a regasit statutul de perla a coranei de cladiri princiare ale Bucurestiului poarta numele lui Adolf Suter. La moartea sa, survenita la 1 ianuarie 1921 la Zurich, cele mai prestigioase ziare ale vremii, Universul si Adevarul, ii aduc un frumos elogiu mentionand ca de numele lui este legata crearea unuia dintre cele mai elegante, luxoase si curate cartiere ale capitalei. Tot gratie lui Gustav Adolf Suter au fost create cartierele Filaret, Colentina si Stefan cel Mare. 

 

Istoria zonei de dinainte de sistematizarea sa de catre AG Suter este la fel de frumoasa si se leaga de numele unui francez, ajuns ofiter in armata rusa si devenit aghiotant al domnilor romani, Vicontele Louis Antoine de Grammont

 

Vicontele Louis Antoine de Grammont

Pe la jumătatea secolului XIX, maiorul rus de origine germana Rudolf Artur von Borroczyn a realizat un plan complex al Bucureștiului, format din 100 de planșe. Pe acesta se putea observa că terenul ce cuprindea Dealul Filaret, actualul cartier Rahova și Podul Calicilor (parte din actualul bulevard Regina Maria) se înfățișa ca o zonă cu dealuri, vii și mlaștini, al cărui proprietar era Vicontele Louis Antoine de Grammont.

Descendent al unei vechi familii nobiliare franceze din Haute Saone si ajuns ofiter in armata rusa, Vicontele de Grammont poposeste pe meleagurile noastre ca aghiotant al Generalului Kiseleff - proconsul rus care a guvernat principatele romanesti intre 1829 si 1834.

Impresionat de tinuta si calitatile nobilului francez, noul Domn al Tarii Romanesti Alexandru Dimitrie Ghica ii ofera acestuia functia de aghiotant domnesc, incadrandu-l in armata romana cu grad de colonel. Eficienta de care vicontele a dat dovada in mod sustinut l-au facut sa isi pastreze functia de aghiotant domnesc atat de-a lungul domniei lui Gheorghe Bibescu, cat si a lui Barbu Stirbei, acesta din urma naturalizandu-l ca mare logofat. 

      Pamanturile deja cumparate cumulate cu zestrea noii sale sotii il transforma pe Vicontele de Gramont in proprietarul unei intinse si pitoresti mosii, care cuprindea vii si cranguri, campuri si cursuri de apa. Îi plăcea să pescuiască, așa că lacurile și eleșteele de pe moșia sa îl bucurau peste măsură. Spre sfârșitul secolului XIX vicontele a cedat o parte dintre viile sale către Mitropolia Bucurestilor iar la moartea sa, survenita in 1851 mosia ii va fi parcelata si vanduta de catre urmasi, bucata cu bucata.

 

 

Pământurile lui Louis Antoine de Grammont aflate initial la periferia capitalei ajungeau incet incet sa constituie inima orasului care crestea, Bucureștiul aflandu-se intr-o rapidă expansiune. La distanta de 40 de ani, arhitectul elvetian G. A. Suter, cumpara Dealul Filaret si formeaza impreuna cu cativa asociati "Societatea Anonima Suter pentru Intreprinderi si Constructiuni" care va fi principala antrepriza ce va amenaja intraga zona. Numele celui care fusese aghiotantul special al domnilor romani a fost pastrat de catre acesta dar si in amintirea oamenilor si atribuit cartierului care a crescut pe amplasamentul proprietatilor vicontelui francez, pastrandu-si denumirea Gramont din sec XIX pana spre anii 1990. Strada principala ce brazda vasta sa mosie isi pastreaza si azi vechiul amplasament, are aceeasi denumire, Gramont, leagă Piața Regina Maria de strada 11 Iunie si de amintește de vicontele Louis Antoine de Grammont.